EXCLUSIV | Descoperire rarisimă – ”Micul Jurnal Intim” al Reginei Maria, o ”bijuterie a sufletului ei”. Academician Georgeta Filitti: ”Pagini întregi în care femeia aceasta trăiește numai bucuria de a ști că există acest om. Și omul acesta se numește Barbu Știrbey” (GALERIE FOTO)

Un jurnal de mici dimensiuni care i-a aparținut Reginei Maria se transformă într-o descoperire rarisimă și într-un document cu valoare istorică extraordinară. Jurnalul a fost descoperit de Casa de Licitații Historic și conține însemnări sentimentale ale Reginei Maria, în cuprinsul său putând fi ”decriptată” povestea de dragoste dintre regină și prințul Barbu Știrbey.

În luna mai, Casa de Licitații Historic va marca 4 ani de la înființare, iar acest ”Mic Jurnal Intim” al Reginei Maria va fi ”vedeta” licitației care urmează a fi organizată.

Cezar Florea – președintele Societății Române de Bibliofilie și manager al casei de licitații Historic – a declarat, în exclusivitate pentru Gândul, că acest jurnal al Reginei Maria, care provine dintr-o colecție particulară – are o valoare extraordinară și că este propusă clasarea sa la Fondul de Tezaur, tocmai pentru a nu mai putea fi scos din țară și pentru a putea fi protejat în condiții optime.

”În cadrul licitației care va fi organizată în luna mai vor fi și alte piese extraordinare, multe lucruri legate de Familia Regală și de istorie a României, dar Micul Jurnal al Reginei Marie este, ca să mă exprim așa, vedeta.

Vom cere clasarea acestei piese la Fondul de Tezaur, iar statul român are drept de preempțiune tocmai din această cauză. Pe de altă parte, securizăm acest jurnal al Reginei Maria, pentru că, fiind clasat la Fondul de Tezaur, el intră într-un regim special și nu mai poate fi scos din țară, și nu mai poate fi comercializat decât cu acordul statului.

România îl va păstra întotdeauna. Și instituțiile pot participa la licitație – Ministerul Culturii, spre exemplu -, pentru că au dreptul de a cumpăra, la licitații, obiecte de tezaur. Astfel de obiecte ar trebui să stea într-un muzeu, nu neapărat în colecții particulare. Da, jurnalul provine dintr-o colecție particulară, este meritul nostru 100% că l-am descoperit. Putea să ajungă, din întâmplare, la gunoi, putea fi distrus…”, a spus Cezar Florea, în exclusivitate pentru Gândul.

”Sufletul Reginei Maria a rămas în taina alcovului ei”

Georgeta Filitti – istoric și membru de onoare al Academiei Române, care s-a ocupat de transcrierea și traducerea multor manuscrise ale Reginei Maria, fiind o specialistă în ceea ce a însemnat scrisul acesteia, stilul și expresiile sale – a creionat, în exclusivitate pentru Gândul, un tablou sugestiv al întregului context istoric în care Maria de Edinburgh, prințesă a Marii Britanii și Irlandei, a devenit principesă de coroană și apoi Regina României. S-a căsătorit, în data de 29 decembrie 1892, cu Ferdinand I, principele moștenitor al tronului, iar calitățile sale excepționale au fost puse în slujba susținerii și apărării intereselor României.

Dincolo de cutumele vremurilor în care a trăit, Regina Maria a fost o femeie extraordinară, iar sufletul său, așa cum spune Georgeta Filitti, a fost păstrat ”în taina alcovului ei”.

”Noi, în istorie, am avut foarte mult noroc în momentele cheie și povestea asta s-a văzut cel mai bine în La Belle Époque, când am beneficiat de conducerea țării în persoana Regelui Carol I. A fost o vreme de consolidare a statului român, de afirmare a lui și, bineînțeles, tot ce se întâmpla în familia regală interesa peste măsură. La un moment dat, Regele Carol a decis că moștenitorul tronului trebuie să se însoare. Și această căsătorie, care a făcut vâlvă în întreaga Europă, a însemnat aducerea unei principese de Marea Britanie și Irlanda de Nord, în persoana Mariei de Edinburgh. A rămas interesantă și a rămas o figură absolut reprezentativă a istoriei românești pentru că această englezoaică s-a identificat cu noi într-o măsură neegalată de altă străină.

Poate că a fost educația, poate că a fost caracterul ei excepțional, în orice caz, această femeie a devenit bună româncă. Dar, până a ajunge astfel, evident că s-au întâmplat o sumedenie de lucruri. În primul rând, s-a întâmplat această inserare a ei în societatea românească, încercarea de a dialoga cu oamenii de aici. Era puțin altceva decât ce lăsase ea nu numai la Eastwell, unde se născuse, dar și în insula Malta, unde tatăl ei fusese guvernatorul insulei. Dusese acolo o viață liberă, o viață în aer liber, o viață necontractată și lipsită de aceste rigori pe care le va întâlni, vai, foarte accentuate în societatea românească.

Cât privește căsătoria ei cu Principele moștenitor Ferdinand, povestea frumoasă și pe care ne place să o auzim mereu a fost aceea că s-au îndrăgostit unul de altul. Lucrurile nu au fost chiar așa… E vremea când majoritatea căsătoriilor sunt aranjate. Sunt rațiuni politice, sunt rațiuni materiale. Multe, dar niciuna care să țină seama de sentimentele celor doi”, explică academicianul Georgeta Filitti, în exclusivitate pentru Gândul.

Așa se face că, deși Prințesa Maria s-a purtat fără cusur în societatea românească – trebuie să spunem că și-a făcut și datoria, aproape cu asupra de măsură, dând naștere la șase copii -, sufletul ei a rămas strâns undeva în taina alcovului ei. Ăsta este, de fapt, momentul poate cel mai duios pe care și astăzi vă mărturisesc că este discutabil dacă este cazul să îl dăm la iveală sau nu, pentru că este un lucru… foarte al ei, pe care a știut să îl gestioneze ca nimeni alta. L-a dus cu sine până în mormânt”

Academician Georgetta Filitti

”Regina Maria a avut o taină”

Considerată cea mai frumoasă prințesă din Europa și cea mai filmată și fotografiată femeie din lume, Regina Maria a păstrat – cu sfințenie, se poate spune – o mare ”taină” sentimentală.

A încercat să păstreze departe de ochii indiscreților ”singura dragoste reală a vieții ei”, iar micul jurnal intim descoperit de Casa de Licitații ”Historic” se transformă ”într-o adevărată bijuterie pentru istorici”.

”A suferit, s-a zbuciumat pentru el (n.red. – pentru acest mister întreținut permanent) și totuși a răzbit. Pentru că ea rămâne o personalitate extraordinară, o femeie care a știut să se poarte, totdeauna, în societate, care a impus. Când era tânără, era socotită cea mai frumoasă prințesă a Europei. Mai apoi a fost cea mai filmată și cea mai fotografiată femeie din lume.

Dincolo de toate acestea, ea a avut o taină. Și iată că această taină, prin capriciile sorții, prin lucruri care se întâmplă, prin lucruri care fac ca istoria să fie mereu vie – iar slujitorii ei să aibă, mereu, de lucru -, este revelată printr-un mic carnet al Reginei Maria. Eu sunt editoarea ultimelor două volume din însemnările zilnice (n.red. – ale Reginei Maria).

Acolo se perindă, zi de zi, toate faptele, toate gesturile, atât ale Reginei, cât și ale celor din jur. Cu amănunte, cu dialoguri, cu aprecieri, cu o formă foarte reținută de prezentare a lucrurilor. Și, în aceste jurnale care însumează sute și sute de pagini, personajul despre care se face vorbire în mica descoperire pe care au făcut-o cei de la Historic trece alături de ceilalți. Nu iese în evidență în mod special și, dacă vreți, asta este încă una din virtuțile Reginei Maria”, dezvăluie Georgeta Filitti.

Și-a ascuns foarte bine poate singura dragoste reală a vieții ei, sentimentul care a copleșit-o, care a însoțit-o toată viața, care i-a dat putere, care a motivat-o. Micul caiet cu scrisul ei – trebuie să vă spun că Regina Maria, lângă alte manifestări de disciplină, avea o caligrafie splendidă, scria foarte frumos, foarte corect -, un caiețel cu scoarțe verzi, se transformă într-o adevărată bijuterie pentru istorici, dar și pentru omul obișnuit care află, acolo, niște lucruri duioase, niște lucruri surprinzătoare”

Academician Georgetta Filitti

”Principesa Maria întâlnește, în lumea boierimii române, un bărbat”

Viața sentimentală a Reginei Maria s-a intersectat, la o răscruce a destinului, cu cea a unui boier român care o impresionează pe Regină și care îl impresionează iremediabil, la rândul ei. Astfel se va naște o iubire mistuitoare, iar legătura va fi, indiferent de trecerea timpului, indestructibilă”.

”Este dragostea vieții ei și este dragostea vieții lui”, spune Georgeta Filitti, cea care a tradus acest mic jurnal intim al Reginei Maria, necunoscut, până astăzi, de public.

”Principesa Maria întâlnește, în lumea asta a boierimii române, un bărbat. Călărește alături de el, prin pădurile lui, pe potecile proprietăților lui, el o conduce și la mănăstirea, la biserica de pe principala lui proprietate, îi arată mormintele strămoșilor. Se creează între ei o legătură indestructibilă, și poate că mulți dintre ascultătorii noștri și cei care ne urmăresc or să spună: «Ei, a fost un moment când s-au plăcut unul pe altul…»

Nu. Este dragostea vieții ei și este dragostea vieții lui. Doar că el este căsătorit și lucrurile trebuie salvate. A salva aparențele a fost una dintre grijile majore ale Reginei Maria și a reușit lucrul acesta admirabil.

Prin urmare, trebuie să îi cunoști foarte bine viața pentru ca – răsfoind acest minunat carnețel – să poți să deduci niște lucruri. Să deduci despre cine este vorba, să deduci faptul că el este căsătorit, că toate aceste conveniențe sociale de care trebuie să țină seama, și unul și altul, se cer respectate. Și Regina a știut să le respecte și, din acest punct de vedere, ea rămâne un exemplu”, mai spune Georgeta Filitti, în exclusivitate pentru Gândul.

”Singurul bărbat care a contat în viața ei”

Firește, o astfel de legătură sentimentală între Regina Maria – considerată de observatorii străini drept ”singurul bărbat politic din România”! – și acest boier care era supranumit ”Prințul alb” sau ”Rasputin al Balcanilor” este incitantă, ridică numeroase semne de întrebare și așteaptă răspunsuri.

Bărbatul care a cucerit, definitiv, inima Reginei Maria provenea dintr-o familie ilustră, iar în arborele său genealogic apăreau doi domnitori în secolul al nouăsprezecelea. Istoricul și academicianul Georgeta Filitti insistă, însă, în a spune că acesta era un tip de ”boier capitalist”, un ”om al timpului său” care contrazice modul în care regimul comunist i-a prezentat pe boierii români.

”Lumea poate să fie curioasă, până la urmă, cine a fost acest bărbat care a reușit să-i capteze atenția? În fond, până la urmă, să rămână singurul bărbat care a contat în viața ei.

Trebuie spus că, pe scena politică, evident făcea parte dintr-o ilustră familie care dăduse și doi domnitori în secolul al nouăsprezecelea. El însuși era un foarte bun gospodar și dați-mi voie să vă spun că ăsta e omul care schimbă, un pic, imagine pe care noi, în timpul regimului comunist, ne-o făcusem despre boierime, care stă și bea, și fumează, și – când nu face lucrul ăsta în țară – se duce la Paris și petrece. Nu. El este boierul capitalist, aș spune, care își face pe proprietățile lui fabrici care produc marfă, care produc bani, adică este un om al timpului său. Se ocupă și de spitale, se ocupă și de opere de binefacere, cu alte cuvinte este un om activ. Și, în plus, este iubitul Reginei Maria.

Dragostea dintre ei… Asta nu reiese din caietul cu scoarțe verzi, asta aflăm din corespondență păstrată la arhive, asta aflăm din jurnalul ei, cu aluzii pe care trebuie să le citim foarte, foarte atent, omul acesta o ajută să ia hotărâri, o ajută să înțeleagă politica țării noastre. O ajută să rămână în mijlocul lucrurilor încontinuu. Știți de ce? Pentru că – în timpul Primului Război Mondial – observatorii din afară au ajuns la concluzia că singurul bărbat politic din România este… Regina Maria.

Or această cunoaștere, acest epitet ornant care i-a fost pus Reginei Maria, în mare măsură i se datorează acestui om care a învățat-o, care a inițiat-o, care a informat-o, care a selectat informațiile cele mai însemnate pe care ea – ca Regină, ca soție a Regelui Ferdinand – trebuia să le cunoască. Dar, dincolo de aspectul acesta oficial, rămâne femeia”, explică Georgeta Filitti.

”Rămâne femeia îndrăgostită de un bărbat. Și lucrul acesta nu reiese din jurnal, cum spuneam, nu reiese în viața publică, ci, iată, se regăsește în această bijuterie, în acest carnet cu scoarțe verzi pe care îl răsfoiești cu emoție. Sunt pagini întregi în care femeia aceasta trăiește numai bucuria de a ști că există acest om. Și omul acesta se numește Barbu Știrbey”

Georgeta Filitti

Cotitura din viața Reginei Maria: ”Se simte amenințată și spionată, se simte controlată”

Georgeta Filitti consideră că ne aflăm în fața unui ”mic jurnal intim” de o inestimabilă valoare sentimentală, dar și istorică – în același timp -, ridicând și unele semne de întrebare și dezvăluind ”marea cotitură” din viața Reginei Maria, momentul în care Carol al II-lea, fiul ei, a urcat pe tron.

În același timp, este prezentată cititorilor Gândul și o întâmplare în care personajul central este prințesa Elisabeta, aceasta reușind să citească jurnalele Reginei Maria atunci când aceasta era plecată la Balcic, fiind ”spart” misterul întreținut cu atâta grijă.

”(n.red. – am putea să îi spunem) mic jurnal intim… Dar, să știți, eu aș ridica niște semne de întrebare. Aici este un lucru extraordinar de tainic al Reginei Maria. Ori ce se întâmplă? Și Familia Regală Română, dacă îi cercetați atent istoria, este – mai mult sau mai puțin – o familie obișnuită. Cu bune și cu relele ei. Regina Maria are o fată, Regina Maria are un băiat. Sunt trei fete, trei băieți, asta este altceva… Una dintre ele, este vorba de Elisabeta, să știți că e foarte drăguță, foarte talentată, dar foarte lacomă. Și atunci, profită de ocazie, când maică-sa iese odată la Balcic și lasă jurnalele la București, și se uită în aceste jurnale. De ce? Pentru că ea îi ceruse maică-sii să-i dea niște bijuterii și voia să vadă dacă, cumva, Regina a scris acolo cui îi lasă cutare colier.

Prin urmare, Elisabeta frunzărește aceste jurnale. La fel se va întâmpla – este o cotitură în viața Reginei Maria – în 1930. Principele Carol dusese o viață foarte dezordonată, fiind prim-născut, fiind moștenitorul tronului, fusese crescut ca atare. Adică foarte foarte răsfățat. În asemenea măsură de răsfățat, încât și-a permis în plin război și o căsătorie morganatică care generează, până în zilele noastre, probleme. În genere, o viață dezordonată. În 1930, el se întoarce din străinătate, îl înlătură pe fiul lui minor care conducea țara împreună cu o regență, și se proclamă rege sub numele de Carol al II-lea.

Din acest moment, dacă vreți, începe o adevărată persecuție împotriva maică-sii. Sigur, nu trebuie înțeleasă persecuția de expresie comunistă, de expresie kaghebistă. Dar sunt mizerii mărunte pe care i le face maică-sii, nu insist asupra lor… Dar trebuie să vă spun un lucru. Regina se simte amenințată și spionată, se simte controlată. Se decide – în 1931, de pildă – să plece la fiica ei, care era Regina Iugoslaviei, la Mărioara”, precizează Georgeta Filitti, în exclusivitate pentru Gândul.

”Speranța a stăpânit-o pe Regina Maria până în ultima clipă a vieții”

Micul Jurnal Intim al Reginei Maria are 64-66 de pagini, spune Georgetta Filitti, explicând și că sunt unele pagini nescrise complet, iar alte fraze apar și pe unele contrapagini.

La un moment dat, simțindu-se ”amenințată și spionată”, chiar ”controlată”, Regina Maria a dus toate jurnalele sale, dar și corespondența de la prințul Barbu Știrbey, la Ambasada Britanică. Istoricul se întreabă, firește, ce drum a parcurs acest excepțional ”carnet cu scoarțe verzi” cu o valoare atât de mare pentru Regina Maria, chiar mai mare decât a celorlalte jurnale și scrisori scrise de ea?

”Își ia toate jurnalele, corespondența, inclusiv scrisorile de la Barbu Știrbey și le duce la Ambasada Britanică. Eu mi-am pus o întrebare, este foarte important: Unde a stat acest carnet, micul jurnal de 64-66 de pagini? Nu toate paginile sunt scrise complet și există câteva care au pe contrapagină câteva fraze, această mică bijuterie a sufletului ei… Mă întreb: Unde a stat?

Cred că el a fost redactat după Primul Război Mondial. Cine l-a avut în stăpânire? Are coperți verzi, este o mică piesă fabricată în Anglia; poate că nu întâmplător a ales culoare verde, culoarea speranței; speranța a stăpânit-o pe Regina Maria până în ultima clipă a vieții.

Ei bine, unde s-a aflat acest caiet? Față de celelalte jurnale – care sunt cu sutele de pagini -, acesta avea o încărcătură emoțională, avea pentru ea o valoare mai mare decât sutele de pagini sau scrisorile pe care le scria”, a mai spus Georgeta Filitti, în exclusivitate pentru Gândul.

”Ajungem să o înțelegem, o dată în plus, pe această femeie extraordinară”

Micul Jurnal Intim al Reginei Maria este, în ultimă instanță, nu numai o descoperire extraordinară prin intermediul căreia ne ”apropiem” și mai mult de Regina Maria – prin trăirile sale așternute pe hârtie -, dar și un ”jurnal trist”, punctează Georgeta Filitti. O femeie măritată iubește un bărbat căsătorit, aparențele trebuie ”salvate”, nu se pot întâlnesc, iar lucrurile se precipită.

Barbu Știrbey va trăi în exil, plutind asupra sa o amenințarea cu moartea, iar el nu o va mai vedea pe Regina Maria. Miracolul care s-a petrecut între ei, dincolo de iubirea neștirbită – dar bine ”ascuns” printre rândurile jurnalului intim -, l-a reprezentat nașterea unui copil, Principesa Ileana.

”Până la urmă este un jurnal trist, este o femeie care iubește un bărbat căsătorit. La rîndul ei, este măritată, amândoi trebuie să salveze aparențele, amândoi nu pot să se vadă când vor. Iar după urcarea pe tron a lui Carol al II-lea, lucrurile chiar se vor înrăutăți, pentru că și Barbu Știrbey va fi obligat să trăiască mai mult în străinătate, amenințată fiindu-i chiar viața. Prin urmare, oamenii aceștia nu se mai pot vedea. Și lucrurile sunt absolut îngrozitoare.

Fiecare frază din acest carnet trebuie să fie citită cu mare atenție, s-ar zice descifrată. De fapt, ascunde în spatele ei o întreagă lume. În momentul în care se naște un copil, lucrul este anunțat foarte rapid. Nu se vorbește nici de bucuria nașterii acestui copil, nici de viața lor dată peste cap.

Dar, dacă îi cunoști parcursul anilor de când l-a cunoscut și până în acel moment, înțelegi imensa bucurie. Înțelegi miracolul, minunea care s-a întâmplat, și anume ei (n.red. – Regina Maria și prințul Barbu Știrbey) au împreună un copil. Și copilul acesta, astăzi se știe, este Principesa Ileana. (…) Aproape fiecare frază, odată descifrată, permite comentarii. Aici mi se pare mie importanța extraordinară a acestei piese – ajungem să o înțelegem, odată în plus, pe această femeie extraordinară”, încheie Georgeta Filitti, în exclusivitate pentru Gândul.

CITEȘTE ȘI:

Criticul de artă Pavel Șușară: ”În contextul de acum, BRÂNCUȘI ar fi socotit un retardat medieval, trebuie să renunțăm la festivism, să-i punem în valoare opera”

EXCLUSIV | Casa Imnului din Brașov, situație ambiguă după ce a fost scoasă la vânzare. Decizia primarului Allen Coliban se lasă așteptată: ”Ați fost prima și singura opțiune, vă rugăm să ne transmiteți un RĂSPUNS în termen de 5 zile”

EXCLUSIV | ”Casa Imnului” din Brașov, locul unde Andrei Mureșanu a scris ”Deșteaptă-te, române!”, scoasă la vânzare. Viceprimarul Rusu taxează lipsa de interes a primarului Coliban: ”Este normal să nu cumpărăm un simbol al acestei țări, dar să ne intereseze un mall?”

EXCLUSIV | Licitația ”Istoria românilor între Principate și Regat”, etapa a III-a. 11 albume cu 4.374 de fotografii aparținând Reginei Maria, adjudecate pentru o sumă record: ”Lucrurile colecționabile devin prețioase și în România!”